Psihologia copilului – etapele dezvoltării

Psihologia copilului este inclusă în marea categorie Psihologia dezvoltării. Pentru a avea o imagine de ansamblu, voi detalia ce este și cu ce se ocupă psihologia dezvoltării.

Psihologia dezvoltării umane studiază evoluția omului, din punct de vedere psihologic, de-a lungul vieții, de la naștere până la moarte.

Dezvoltarea umană se desfășoară pe etape și începe cu perioada de dinainte de naștere – perioada prenatală.

Urmează perioada de sugar, cuprinsă între 0-12 luni, în care abilitățile motorii se dezvoltă rapid.

Mai jos va urma detaliat ce modificări specifice sunt fiecărei etape, începând cu perioada sugarului și până la adolescență, pentru că vorbim despre psihologia copilului.

Perioada 1 an – 3 ani este specifică copilăriei timpurii, în această perioadă apare limbajul.

Perioada preșcolară este cuprinsă, desigur, între vârsta de 3 ani și 6 -7 ani. În această perioadă, copilul devine din ce în ce mai independent și devine capabil să se autocontroleze. De asemenea, în această perioadă un rol important îl joacă imaginația și creativitatea, care sunt în proces de dezvoltare.

Între 6 -7 ani și 10-11 ani este perioada școlară mică, perioadă în care apare gândirea logică.

Preadolescența sau, cum este mai cunoscut denumită, pubertatea, este cuprinsă între vârsta de 10-11 ani până la 14 ani. Acum apar schimbări hormonale, iar dezvoltarea fizică se întâmplă rapid.

Urmează perioada adolescenței, între 14-15 ani și 18-20 ani. Se dezvoltă și capacitatea de a gândi abstract, însă specific acestei perioade este căutarea propriei identități, afilierea la grup, acceptarea socială.

După această perioadă de căutări, începe perioada adultă tânară, între 20 și 40 de ani. Dezvoltarea fizică se încheie în prima parte a acestei perioade, viața intimă și profesională sunt de importanță ridicată acum.

Între 40 și 65 de ani este perioada vârstei de mijloc, iar după  65 de ani este perioada adultă târzie.

Așadar, vă prezint mai pe larg, etapele dezvoltării copilului sau psihologia copilului.

În perioada de sugar (0-1 an), se perfecționează treptat văzul, auzul și simțul tactil și dezvoltarea motrică, adică începe sa se miște singur, astfel ca la , stă așezat, manipulează 11-12 luni, copilul poate sta în picioare fără sprijin, de asemenea, poate manipula obiecte. În jurul a 6 luni, începe să se bucure de prezența celor din jur, iar atașamentul față de mamă este puternic.

În perioada copilăriei timpurii (1-3 ani), copilul poate îți dezvoltă limbajul, poate merge singur, apare conștiința de sine, adică se recunoște pe el și se poate diferenția de ceilalți, dezvoltarea cognitivă avansează și trece mai departe de la inteligența senzorială și motorie la gândire. De asemenea, jocul este foarte important pentru copil în această perioadă.

În perioada preșcolară, între 3 ani și 6-7 ani începe construirea bazelor personalității, se formează aptitudinile și caracterul.

Specifice acestei perioade sunt întrebările “de ce…?”; copilul devine foarte curios în această perioadă.

Autonomia preșcolarului crește semnificativ, mișcarea este pe deplin stăpânită, la fel și limbajul, care spre 6-7 ani va cuprinde în jur de 3000 de cuvinte cunoscute.

Tot spre finalul perioadei, adică în jurul vârstei de 6-7 ani, se conturează imaginea de sine, el putând să recepționeze informații cu privire la el, atât din exterior, dar cunoaște și el cine este (sexul, vârsta, unde locuiește, etc).

Acesta este un mic rezumat, psihologia copilului și psihologia vârstelor, deopotrivă, este un domeniu foarte amplu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *